“Azi e Dragobetele, se săruta fetele”, așa sună vechea zicală legată de această sărbătoare din 24 februarie. În mitologia românească, Dragobete e zeul tinereții, al veseliei și al iubirii. Se spune că Dragobete a fost chiar fiul babei Dochia, un tânăr chipeș și iubăreț care obișnuia să seducă toate fetele pe care le întâlnea în cale. În unele zone ale țării se mai păstrează tradiția ca, de Dragobete, tinerii să se îmbrace în haine frumoase și să se adune în pădure ca să culeagă buchete cu primele flori ale primăverii. La ora prânzului, fetele o luau la fugă către sat în timp ce băieții le urmăreau, încercând să le prindă și să le sărute. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă și sărutată. Semnificația sărutului era un echivalent al înfiripării iubirii dintre cei doi și al logodnei.
